Tinutul Reghinului

Veronica MARDARE,  Dorin-Ioan RUS

Marisia-etnografie, vol. XXVII, Târgu-Mureş, 2003, p. 219-223

Nu se poate spune ca în Reghinul sfârşitului de secol XIX şi începutului de secol XX a fost lipsă de bărbaţi tineri, dar “partidele bune” aveau valoare de raritate, căci nu orice tânăr dintr-o “casă bună” care pleca să studieze sau să trăiască o aventură se întorcea în oraşul natal.

Este interesat să vedem pentru aceasta situaţia populaţiei Reghinului-Săsesc din acele vremuri, pentru a ne face o idee referitoare la raportul numeric bărbaţi/femei. La 1900, din cei 7945 locuitori, 3904 erau barbaţi şi 4041 femei. Raportul scade simţitor după 10 ani, când, la 1910, din cei 8920 de locuitori, avem 4452 barbaţi şi 4468 femei.

Aceasta criză trebuia să fie remediată în timpul carnavalurilor (Faschingszeit) când “Societatea de biciclişti” (Der Radfahrerverein) şi “Societatea femeilor de binefacere” (Der Frauenwohltätigkeitsverein) îşi organizau balurile, căci tocmai în acel timp studioşii erau absenţi.

Dr. Dorin-Ioan RUS

Revista Bistriţei, vol XVIII., 2005, Bistriţa, p. 325-329

Epidemia de holeră din anul 1873 din Reghinul-Săsesc a fost, alături de marele incendiul de la 1848  şi evenimentele din toamna anului 1944, unul din cele mai triste momente din istoria acestui oraş. Din cei 5507 locuitori, s-au îmbolnăvit 358[1], iar 250 (130 bărbaţi şi 120 femei) şi-au găsit sfârşitul în perioada 21 iulie-16 septembrie 1873[2].

Predicatorul Fr. Gustav Kinn a lăsat posterităţii jurnalul său din acele zile, păstrat actualmente în manuscris la arhiva transilvană din Gundelsheim/Neckar[3]. Limbajul pe care îl foloseşte este destul de uşor, ceea ce a înlesnit traducerea textului german, cu toate că apar multe expresii în dialectul local precum şi numeroase greşeli de ortografie. Sunt descrise telegrafic evenimentele importante din fiecare zi, redând doar numele şi vârsta decedatului, remarcile cu privire la starea de spirit din cadrul acestor familii fiind prea puţine. După cum se observă, Kinn îşi începe jurnalul cu prima sa participare directă la eveniment abia la 5 zile după izbucnirea epidemiei, pe 27 iulie, şi “iese din scenă” odată cu stingerea acesteia, pe 16 septembrie.

Virgil PANĂ

Dorin-Ioan RUS

Reghinul cultural, vol V, 2000, Reghin, p.289-295

Colonizarea norduliu Transilvaniei, inclusiv a zonei Reghinului, a dat naştere, de-a lungul timpului, la numeroase controverse de specialitate. Stabilirea saşilor în acest areal geografic nu se cunoaşte cu certitudine nici în zilele nostre. Gustav Roesler, o personalitate marcantă a germanilor din Reghin, alături de alţi istorici din secolul al XIX-lea şi din prima parte a secolului al XX-lea , consideră că acest eveniment s-a petrecut în secolul al XI-lea.

de Dr. Dorin-Ioan RUS, în Revista Bistriţei, vol XIX, Bistriţa, 2005

Eine der wichtigsten Persönlichkeiten Sächsisch-Reens war Georg Keintzel (1858 – 1925). Er wurde im Jahre 1858 als Sohn eines Holzhändlers in Sächsisch-Reen geboren,; nachdem er sein Studium in seiner Heimatstadt beendet hatte, besuchte er das Gymnasium in Bistritz1 und die Universitäten in Tübingen, Leipzig und Jena. Die Studienzeit in Jena ermöglichte ihm zwei wichtige Arbeiten für die Sächsisch-Regener Kultur zu leisten: Der •feliand im Verhältnis zu seinen Quellen2 und Über die Herkunft der Siebenbürger Sachsen3.